Cartea a doua Paralipomena (a doua a Cronicilor)
Capitolul 25
Amasia a început să domnească când era în vârstă de douăzeci și cinci de ani și a domnit douăzeci și nouă de ani în Ierusalim. Pe mama lui o chema Iehoadan și era de loc din Ierusalim.
El a făcut lucruri plăcute înaintea Domnului, însă nu din toată inima.
Când domnia s-a întărit în mâna lui, el a ucis pe robii săi care uciseseră pe rege, tatăl său.
Însă pe copiii lor nu i-a ucis, fiindcă a făcut după cum este scris în lege, în cartea lui Moise, unde a poruncit Domnul, zicând: "Părinții nu trebuie să fie uciși pentru feciori, nici feciorii nu trebuie să fie uciși pentru părinți, ci fiecare să fie ucis pentru păcatul lui".
Apoi a adunat Amasia pe cei din Iuda și i-a așezat după neamurile cele după tată sub comanda căpeteniilor peste mii și a căpeteniilor peste sute, pe toți ai, lui Iuda și ai lui Veniamin; și i-a socotit de la vârsta de douăzeci de ani în sus și a găsit trei sute de mii de oameni voinici care erau în stare să meargă la război și să poarte suliță și scut.
Apoi a mai tocmit cu plată din Israeliți încă o sută de mii de ostași viteji cu o sută de talanți de argint.
Dar un om al lui Dumnezeu a venit la el și i-a zis: "O, rege, oștirea care o ai din Israel să nu meargă cu tine, pentru că Domnul nu ține cu Israeliții, nici cu toți fiii lui Efraim;
Ci du-te singur și luptă-te cu bărbăție în război. Altfel Dumnezeu te va face să cazi în fața dușmanului; căci Dumnezeu are putere și să te sprijine și să te facă să cazi".
Iar Amasia a zis către omul lui Dumnezeu: "Ce să fac cu cei o sută de talanți dăruiți oștirii lui Israel?" și a zis omul lui Dumnezeu: "Domnul poate să-ți dea mai mult decât atâta".
Atunci Amasia a ales oștirea care îi venise din țara lui Efraim, ca să se întoarcă la locul său. Dar ei s-au aprins de mânie asupra lui Iuda și s-au întors la locul lor foarte mânioși.
Iar Amasia a prins curaj și și-a luat poporul său și a plecat la bătălie cu el în Valea Sării și a omorât zece mii de oameni dintre fiii lui Seir;
Și alte zece mii de oameni vii i-au luat ca robi fiii lui Iuda și i-au dus pe vârful unei stânci și i-au aruncat de pe vârful stâncii. și toți s-au zdrobit cu desăvârșire.
Iar oștirea pe care Amasia o trimisese înapoi, ca să nu meargă cu el la război, a năvălit asupra cetăților lui Iuda din Samaria până la Bet-Horon și au ucis în ele trei mii de oameni, luând foarte multă pradă.
Iar Amasia după ce a lovit pe Edomiți, a adus, la întoarcerea lui acasă, pe zeii fiilor lui Seir și i-a așezat să-i aibă ca dumnezei pentru el și s-a închinat lor și i-a tămâiat.
Atunci Domnul S-a făcut foc de mânie asupra lui Amasia și a trimis pe un prooroc și acela i-a zis: "De ce ai căutat pe dumnezeii poporului acestuia, care n-au fost în stare să-și scape poporul din mâna ta?"
Când el i-a grăit aceste vorbe, regele i-a răspuns: "Te-a pus cineva să fii sfătuitor regelui? Stăpânește-te, ca nu cumva să fii ucis". Și s-a oprit proorocul și a zis: "Știu că Dumnezeu a hotărât să te piardă, pentru că ai făcut acest lucru și nu ai ascultat sfatul meu!"
Atunci s-a sfătuit Amasia, regele lui Iuda, cu ai săi și a trimis la Ioaș, fiul lui Ioahaz, fiul lui Iehu, regele lui Israel, ca să-i spună: "Vino să ne vedem unul cu altul!"
Iar Ioaș, regele lui Israel, a trimis la Amasia, regele lui Iuda, ca să-i spună: "Spinul, care este în Liban, a trimis să-i spună cedrului, care este tot în Liban: Dă pe fiica ta fiului meu de femeie. Însă fiarele sălbatice, care sunt în Liban, au trecut pe lângă acest spin și l-au călcat.
Tu zici: Iată eu am bătut pe Edomiți și s-a înălțat inima ta de mărire deșartă. Șezi mai bine acasă și te astâmpără; de ce să te apuci de un lucru primejdios, prin care să cazi și tu și Iuda cu tine?"
Dar Amasia nici n-a vrut să audă, fiindcă aceasta a fost de la Dumnezeu să cadă el în mâna lui Ioaș, pentru că a căutat pe dumnezeii Edomiților.
Și a venit Ioaș, regele lui Israel, să dea ochi unul cu altul, el și cu Amasia, regele lui Iuda, la Bet-Șemeș, care este în Iuda.
Și Iuda a fost bătut de Israel și fiecare a fugit la cortul său.
Și pe Amasia, regele lui Iuda, fiul lui Ioaș, fiul lui Ioahaz, l-a prins Ioaș, regele lui Israel, la Bet-Șemeș, și l-a dus la, Ierusalim și a dărâmat zidul Ierusalimului pe o întindere de patru sute de coți, de la porțile lui Efraim până la porțile din colțul cetății;
Apoi a luat tot aurul și argintul și toate vasele care erau în templul lui Dumnezeu, sub îngrijirea lui Obed-Edom și vistieriile casei regelui, precum și oameni ca ostatici și s-a întors cu ei în Samaria.
Amasia, fiul lui Ioaș, regele lui Iuda, a mai trăit după moartea lui Ioaș, fiul lui Ioahaz, cincisprezece ani.
Celelalte fapte ale lui Amasia, cele dintâi și cele de pe urmă, se află scrise în cartea regilor lui Iuda și ai lui Israel.
De pe timpul când Amasia s-a abătut de la Domnul, s-a urzit în Ierusalim o uneltire împotriva lui și a fugit la Lachiș, dar l-au omorât acolo.
Și l-au adus pe cai și l-au înmormântat cu părinții lui în cetatea lui Iuda.