Cartea a doua Paralipomena (a doua a Cronicilor)

Capitolul 35

În vremea aceea a sărbătorit Iosia Paștile Domnului în Ierusalim și a junghiat mielul Paștilor în ziua a paisprezecea a lunii întâi.

A așezat pe preoți la locul lor și i-a obligat să slujească în templul Domnului;

Iar leviților, care învățau pe toți Israeliții și care erau sfințiți pentru Domnul, le-a zis: "Puneți chivotul cel sfânt în templul pe care l-a zidit Solomon, fiul lui David, regele lui Israel; nu mai aveți nevoie să-l mai purtați pe umeri, ci slujiți acum Domnului Dumnezeului vostru și poporului Său Israel

Și vă rânduiți după neamurile voastre părintești și după cetele voastre, cum a scris David, regele lui Israel și cum a scris Solomon, fiul lui;

Așezați-vă în locașul sfânt după cetele voastre între fiii poporului, frații voștri, și după cetele în care sunt împărțiți leviții, după neamurile lor.

Junghiați mielul Paștilor și vă sfințiți și-l pregătiți pentru frații voștri, ca să facă ei după cuvântul Domnului care s-a dat prin Moise".

După aceea a dat Iosia ca dar fiilor poporului, tuturor care se aflau acolo, tot pentru jertfa Paștilor, din vite mărunte un număr de treizeci de mii de miei și de țapi tineri și trei mii de boi. Acestea erau din averea regelui.

Căpeteniile lui au făcut de bună voie un dar poporului, preoților și leviților: Hilchia, Zaharia și Iehiel, căpeteniile templului lui Dumnezeu, au dat preoților pentru jertfa Paștilor, două mii șase sute de oi, miei și țapi, și trei sute de boi;

Conania, Șemaia și Natanael frații lui, și Hașabia, Ieiel și Iozabad, căpeteniile leviților, au dăruit leviților pentru jertfa Paștilor cinci mii de oi și cinci sute de boi.

Așa s-a înjghebat slujba: preoții s-au așezat la locul lor și leviții după cetele lor și după porunca regelui;

Și au junghiat mielul Paștilor și au stropit preoții cu sânge, luându-l din mâinile leviților; iar leviții jupuiau pielea de pe animalele de jertfă.

Apoi au rânduit cele gătite pentru arderile de tot, ca să le împartă poporului, cum era acesta împărțit în cete după familii, ca ei să le aducă Domnului, cum este scris în cartea lui Moise. Tot așa au făcut ei și cu boii.

Și au fript mielul Paștilor pe foc, după rânduială; și jertfele cele sfinte le-au fiert în căldări, în oale și în tigăi și le-au împărțit fără multă trudă la tot poporul,

Iar pentru ei și pentru preoți au gătit după aceasta, căci preoții, fiii lui Aaron, au fost ocupați cu aducerea de jertfe și de grăsimi până noaptea; și de aceea leviții au gătit și pentru ei și pentru preoți, fiii lui Aaron.

Și cântăreții, fiii lui Asaf, au stat la locurile lor, după rânduiala lui David, a lui Asaf, a lui Heman și a lui Iedutun, văzătorii regelui, asemenea și portarii au stat la fiecare poartă; și ei nici nu aveau nevoie să lipsească de la slujba lor, fiindcă leviții, frații lor, găteau pentru ei.

Așa s-a gătit în acea zi toată slujba care a fost pentru Domnul, ca să se sărbătorească Paștile și să se aducă arderile de tot pe jertfelnicul Domnului, după porunca regelui Iosia.

Fiii lui Israel, care se aflau acolo, au prăznuit în vremea aceea Paștile și sărbătoarea azimelor, timp de șapte zile.

Paști ca acestea însă nu mai fuseseră sărbătorite în Israel din zilele lui Samuel proorocul; nici unul dintre regii lui Israel n-a sărbătorit Paștile așa cum a sărbătorit Iosia cu preoții și leviții, cu tot Iuda și Israelul care se aflau acolo, și cu locuitorii Ierusalimului.

Paștile acestea au fost sărbătorite în anul al optsprezecelea al domniei lui Iosia.

După toate acestea, care le-a făcut Iosia în templul lui Dumnezeu, și cum regele Iosia a ars cu foc pe cei ce grăiesc din pântece, pe magi, capiștile, idolii și Așerele ce erau în Ierusalim și în Iuda, ca să se păzească cuvintele Domnului, scrise în cartea pe care o găsise Hilchia preotul în templul Domnului, n-a fost ca el nici unul dintre regii dinainte de el, ca să se fi întors la Domnul cu toată inima lui și cu tot sufletul lui și cu toată tăria lui, după toată legea lui Moise, și nici după el nu s-a ridicat ca el. Totuși Domnul nu și-a potolit de tot iuțimea cea mare a mâniei Lui, iuțime cu care Domnul Se mâniase pe Iuda, pentru toate fărădelegile pe care le săvârșise Manase. Și a zis Domnul: "Și pe Iuda îl voi lepăda de la fața Mea, cum am lepădat casa lui Israel; și voi lepăda cetatea Ierusalimului, pe care am ales-o, și templul despre care am zis: Numele Meu va fi acolo". Și a venit Neco, regele Egiptului, cu război asupra Carchemișului, pe Eufrat; și Iosia i-a ieșit înainte.

În vremea aceea a trimis Neco soli la el, ca să-i spună: "Ce treabă am eu cu tine, rege al lui Israel? Nu împotriva ta vin eu acum, ci merg acolo unde am război. Și Dumnezeu mi-a poruncit să grăbesc; să nu te împotrivești lui Dumnezeu, Care este cu mine, ca să nu te piardă".

Dar Iosia nu s-a dat îndărăt dinaintea lui, ci s-a pregătit să se lupte cu el; și n-a ascultat de cuvintele lui Neco, care erau din gura lui Dumnezeu, ci a ieșit la luptă în valea Meghido.

Atunci arcașii au tras asupra regelui Iosia; și a zis regele slugilor sale: "Duceri-mă de aici, pentru că sunt greu rănit".

Și l-au luat slugile lui din car și l-au așezat în alt car care-l avea el și l-au dus la Ierusalim. Și a murit și a fost înmormântat cu părinții săi. Și tot Iuda și Ierusalimul l-au jelit pe Iosia.

Asemenea și Ieremia l-a jelit pe Iosia într-o cântare de jale. De Iosia au vorbit și toți cântăreții și toate cântărețele în cântările lor de jelire, care s-au păstrat până azi și se întrebuințează în Israel. Ele se găsesc scrise în cartea cântărilor de jelire.

Celelalte lucrări ale lui Iosia și faptele cele bune ale lui, pe care le-a săvârșit după cele scrise în legea Domnului,

Cum și faptele lui, cele dintâi și cele de pe urmă, se găsesc scrise în cartea regilor lui Israel și ai lui Iuda.