Cartea a patra a Regilor

Capitolul 18

În anul al treilea al lui Osea, fiul lui Ela, regele lui Israel, s-a făcut rege Iezechia, fiul lui Ahaz, regele Iudei.

Acesta era de douăzeci și cinci de ani când s-a făcut rege și a domnit douăzeci și nouă de ani în Ierusalim. Numele mamei sale era Abia, fiica lui Zaharia.

Acesta a făcut fapte plăcute în ochii Domnului în toate, cum făcuse și David, tatăl său, că el a desființat înălțimile, a sfărâmat stâlpii cu pisanii idolești, Așerele,

Și a stricat șarpele cel de aramă, pe care-l făcuse Moise; chiar până în zilele acelea fiii lui Israel îl tămâiau și-l numeau Nehuștan.

Și a nădăjduit el în Domnul Dumnezeu. Ca el n-a mai fost altul între toți regii lui Iuda, nici înainte, nici după;

Căci s-a lipit el de Domnul și nu s-a abătut de la El, ci a păzit poruncile Lui, cum poruncise Domnul lui Moise.

De aceea Domnul a fost cu el și tot ce a făcut Iezechia, făcea cu chibzuință. Și s-a depărtat el de regele Asiriei și n-a mai slujit aceluia.

Apoi a bătut pe Filisteni până la Gaza, precum și în cuprinsul ei, de la turnul de pază până la cetatea întărită.

în anul al patrulea al regelui Iezechia, adică în anul al șaptelea al lui Osea, fiul lui Ela, regele lui Israel, s-a dus Salmanasar, regele Asiriei, asupra Samariei și a împresurat-o și după trei ani a luat-o.

În anul al șaptelea al lui Iezechia, adică în anul al zecelea al lui Osea, regele lui Israel, a fost luată Samaria.

Atunci regele Asiriei a strămutat pe Israeliți în Asiria și i-a așezat în Halach, în Habor, lângă râul Gozan, în cetățile Mediei,

Pentru că n-au ascultat glasul Domnului Dumnezeului lor și au călcat legământul Lui; tot ceea ce a poruncit Moise, robul Domnului, ei nici n-au ascultat, nici n-au făcut.

Iar în anul al paisprezecelea al regelui Iezechia s-a dus Senaherib, regele Asiriei, asupra tuturor cetăților întărite ale lui Iuda și le-a luat.

Atunci a trimis Iezechia, regele Iudei, la regele Asiriei în Lachiș, ca să-i zică: "Vinovat sunt! Du-te de la mine, căci ceea ce vei pune asupra mea, voi plăti!" Și a pus regele Asiriei asupra lui Iezechia, un bir de trei sute de talanii de argint și treizeci de talanți de aur.

Și a dat Iezechia tot argintul ce s-a găsit în templul Domnului și în vistieria casei domnești.

În vremea aceea a luat Iezechia aurul de pe ușile templului Domnului și de pe stâlpii cei vechi pe care-i aurise însuși Iezechia. și l-a dat regelui Asiriei.

Și a trimis regele Asiriei din Lachiș pe Tartan, pe Rabsaris și pe Rabșache cu oștire mare asupra Ierusalimului și, sosind, s-au oprit la canalul iazului de sus, care se află lângă drumul ce merge spre țarina nălbitorului.

Și chemând aceia pe rege, au ieșit la ei Eliachim, fiul lui Hilchia, căpetenia curții domnești, Șebna scriitorul și Ioah cronicarul, fiul lui Asaf.

Atunci a zis către ei Rabșache: "Spuneți lui Iezechia: Așa zice regele cel mare, regele Asiriei: Ce fel de nădejde este aceea în care te reazemi? Tu ai spus numai vorbe goale; pentru război însă trebuie pricepere și putere.

Acum însă în cine nădăjduiești tu, de te-ai răzvrătit împotriva mea?

Iată, tu socoți să te reazemi pe Egipt, pe acea trestie frântă care de se sprijinește cineva în ea îi intră în mână și i-o sparge. Așa este Faraon, regele Egiptului, pentru toți cei ce nădăjduiesc în el.

Iar de-mi veți zice: Noi nădăjduim în Domnul Dumnezeul nostru! Apoi în acela, oare, ale cărui înălțimi și jertfelnice le-a stricat Iezechia și a zis lui Iuda și Ierusalimului: Numai înaintea acestui jertfelnic să vă închinați, care este în Ierusalim?

Deci intră în legătură cu stăpânul meu, regele Asiriei, și eu îți voi da două mii de cai; poți tu oare să găsești călăreți pentru ei?

Cum vei birui tu măcar o singură căpetenie dintre cele mai mici slugi ale stăpânului meu? Ai nădejde în Egipt, pentru care și pentru călăreți?

Pe lângă aceasta, au doară eu fără voia Domnului am venit la locul acesta ca să-l stric? Domnul mi-a zis: Du-te asupra țării acesteia și o strică!"

Iar Eliachim, fiul lui Hilchia, Șabna și Ioah au zis către Rabșache: "Vorbește cu robii tăi în limba aramaică, pentru că noi înțelegem, și nu grăi cu noi în limba iudaică, în auzul poporului, care stă pe zid!"

Zis-a Rabșache către ei: "Au doară stăpânul meu m-a trimis să spun aceste cuvinte numai stăpânului țării și ție? Nu, ci și poporului care stă pe zid și care va ajunge să-și mănânce murdăria și să-și bea udul cu voi!"

Apoi s-a sculat Rabșache și a strigat cu glas tare în limba iudaică și a spus aceste cuvinte: "Ascultați cuvântul regelui celui mare, regele Asiriei!

Așa zice regele: Să nu vă înșele pe voi Iezechia, căci nu poate să vă izbăvească din mâna mea,

Și să nu vă încurajeze Iezechia cu Domnul, zicând: Ne va izbăvi Domnul și cetatea aceasta nu va fi dată în mâinile regelui Asiriei.

Să nu ascultați pe Iezechia, căci așa zice regele Asiriei: Împăcați-vă cu mine și ieșiți la mine; să-și mănânce fiecare rodul viței sale de vie și al smochinului său și să bea fiecare apă din fântâna sa, până nu vin să vă iau într-o țară la fel cu țara voastră,

În țara pâinii și a vinului, în țara fructelor și a viilor, în țara smochinelor și mierei, și nu veți muri, ci veți trăi. Deci nu ascultați pe Iezechia, care vă amăgește, zicând: Domnul ne va izbăvi.

Dumnezeii popoarelor au izbăvit ei oare fiecare țara sa din mâna regelui Asiriei?

Unde sunt dumnezeii Hamatului și ai Arpadului? Unde sunt dumnezeii Sefarvaimului, Inei și Hevei? Au scăpat oare Samaria din mâna mea?

Care din dumnezeii țărilor acestora a izbăvit țara sa din mâna mea? Așadar va izbăvi Domnul Ierusalimul din mâna mea?"

Poporul însă a tăcut și nu i-a răspuns nici un cuvânt, pentru că porunca regelui era să nu-i răspundă.

După aceea a venit Eliachim, fiul lui Hilchia, căpetenia curții domnești, Șebna scriitorul și Ioah cronicarul, fiul lui Asaf, la Iezechia, cu hainele sfâșiate și i-au spus vorbele lui Rabșache.