Cartea a patra a Regilor

Capitolul 22

Iosia era de opt ani când s-a făcut rege și a domnit treizeci și unu de ani în Ierusalim; numele mamei lui era Iedida, fiica lui Adaia din Boțcat.

Iosia a făcut fapte plăcute înaintea Domnului și a umblat în toate pe calea lui David, strămoșul său, neabătându-se nici la dreapta, nici la stânga.

În anul al optsprezecelea al regelui Iosia, regele a trimis pe scriitorul Șafan, fiul lui Ațalia, fiul lui Meșulam, în templul Domnului, zicându-i:

"Du-te la Hilchia, arhiereul, ca să socotească argintul adus în templul Domnului, pe care l-au strâns de la popor cei ce stau de strajă la prag,

Și să-l dea în mâna celor puși să facă lucrările la templul Domnului, iar aceștia să-l dea celor ce lucrează și repară stricăciunile lui:

Dulgherilor, pietrarilor și zidarilor, și la cumpărarea lemnului și a pietrelor cioplite pentru repararea templului;

Însă să nu le cereți socoteală de argintul ce s-a dat în mâna lor, pentru că se poartă cinstit".

Iar Hilchia arhiereul a zis către Șafan scriitorul: "Am găsit în templul Domnului cartea legii". Apoi Hilchia a dat lui Șafan cartea și el a citit-o.

Și venind Șafan scriitorul la rege, a adus răspuns regelui și a zis: "Robii tăi au luat argintul ce s-a găsit în casă și l-au dat în mâinile celor puși să facă lucrările la templul Domnului".

Și a mai adus Șafan la cunoștința regelui și acestea, zicând: "Preotul Hilchia mi-a dat o carte". Și a citit-o Șafan înaintea regelui.

Auzind regele cuvintele cărții legii, și-a sfâșiat hainele sale.

Apoi regele a poruncit preotului Hilchia, lui Ahicam, fiul lui Șafan, lui Acbor, fiul lui Miheia, lui Șafan scriitorul și lui Asaia, sluga regelui:

"Mergeți și întrebați pe Domnul pentru mine și pentru popor și pentru tot Iuda despre cuvintele acestei cărți găsite, căci mare este mânia Domnului ce s-a aprins asupra noastră, pentru că părinții noștri n-au ascultat cuvintele cărții acesteia, ca să se poarte după cele ce ni s-a poruncit".

Atunci s-a dus Hilchia preotul, Ahicam, Acbor, Șafan și Asaia la proorocița Hulda, soția lui Șalum, fiul lui Țicva, fiul lui Harhas, păstrătorul veșmintelor, care locuia în Ierusalim, în despărțitura a doua, și au grăit cu ea.

Iar ea le-a zis: "Așa grăiește Domnul Dumnezeul lui Israel: Spuneți omului care v-a trimis la mine:

Așa zice Domnul: Voi aduce rău asupra locului acestuia și asupra locuitorilor lui, după toate cuvintele cărții pe care a citit-o regele Iudei.

Pentru că M-au părăsit și tămâiază pe alți dumnezei, ca să mă ațâțe cu toate lucrurile mâinilor lor, s-a aprins mânia Mea asupra locului acestuia și nu se va stinge.

Iar regelui lui Iuda care v-a trimis să întrebați pe Domnul, spuneți-i: Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel despre cuvintele pe care tu le-ai auzit:

Deoarece s-a muiat inima ta și tu te-ai smerit înaintea Domnului, când ai auzit ce am grăit Eu asupra locului acestuia și asupra locuitorilor lui, că vor fi ținta groazei și a blestemului, și ji-ai rupt veșmintele și ai plâns înaintea Mea, de aceea și Eu te-am auzit, zice Domnul.

De aceea iată te voi adăuga la părinții tăi și vei fi pus în gropnița ta cu pace; și nu vor vedea ochii tăi toate acele nenorociri pe care le voi aduce asupra locului acestuia". Și s-a adus regelui răspunsul acesta.