Cartea a patra a Regilor

Capitolul 6

Atunci au zis fiii proorocilor către Elisei: "Iată, locul unde trăim aici la tine e strâmt pentru noi.

Să mergem dar la Iordan și să luăm de acolo fiecare câte o bârnă și să ne facem locuință acolo".

Și el a zis: "Duceți-vă!" Iar unul a zis: "Fă milă și mergi și tu cu robii tăi!" Și el a zis: "Merg!" Și s-a dus cu ei.

Și ajungând la Iordan, s-au apucat de tăiat copaci.

Și când a prăvălit unul o bârnă, i-a căzut toporul în apă și a strigat acela și a zis: "Ah, stăpânul meu! Acesta îl luasem împrumut!"

A zis omul lui Dumnezeu: "Unde a căzut?" Și acela i-a arătat locul. Iar Elisei a tăiat o bucată de lemn și, aruncând-o acolo, a ieșit toporul deasupra. Apoi a zis: "Ia-ți-l!"

Și acela a întins mâna și l-a luat.

În vremea aceea s-a ridicat regele Siriei cu război împotriva Israeliților și s-a sfătuit cu slujitorii săi zicând: "Am să așez tabăra în cutare sau în cutare loc".

Și a trimis omul lui Dumnezeu la regele lui Israel să i se spună: "Păzește-te de a trece prin locul acela; căci acolo s-au ascuns Sirienii".

Și a trimis regele lui Israel la locul acela de care-i grăise omul lui Dumnezeu și-i spusese să se ferească și s-a păzit de el mereu.

Și s-a neliniștit inima regelui Siriei de întâmplarea aceasta și, chemând pe slujitorii săi, a zis: "Spuneți-mi care din ai voștri este în legătură cu regele lui Israel?"

Și răspunzând unul din slujitori, a zis: "Nimeni, stăpânul meu rege. Dar Elisei proorocul, pe care-l are Israel, spune regelui lui Israel până și cuvintele ce le grăiești tu în odaia ta de culcare".

A zis regele: "Duceți-vă și aflați unde este, căci am să trimit să-l iau". Și i s-a spus: "Iată, este în Dotan".

Și a trimis acolo cai și care și mulțime de oștire, care au venit noaptea și au împresurat cetatea.

Iar dimineața slujitorul omului lui Dumnezeu, sculându-se și ieșind a văzut oștirea împrejurul cetății, Și caii și carele; și a zis slujitorul său către el: "Vai, stăpânul meu! Ce să facem?"

El însă i-a zis: "Nu te teme, pentru că cei ce sunt cu noi sunt mai numeroși decât cei ce sunt cu ei".

Și s-a rugat Elisei și a zis: "Doamne, deschide-i ochii ca să vadă!" Și a deschis Domnul ochii slujitorului și acesta a văzut că tot muntele era plin de cai și care de foc împrejurul lui Elisei.

Iar când au venit asupra lui Sirienii, Elisei s-a rugat Domnului și a zis: "Lovește-i cu orbire!" Și Domnul i-a orbit, după cuvântul lui Elisei.

Apoi Elisei le-a zis: "Nu este acesta drumul și nici cetatea nu este aceasta. Dar veniți după mine și eu vă voi duce la omul acela pe care-l căutați!" Și i-a dus în Samaria.

Iar la intrarea lor în Samaria, Elisei a zis: "Doamne, deschide-ne ochii ca să vadă!" Și le-a deschis Domnul ochii și au văzut că sunt în Samaria.

Și văzându-i, regele lui Israel a zis către Elisei: "Să-i ucid, părinte?"

Iar Elisei a zis: "Să nu-i ucizi. Au doară cu arcul tău și cu sabia ta i-ai prins ca să-i ucizi? Dă-le pâine și apă, să mănânce și să bea și apoi să se ducă la domnul lor".

Și le-a făcut masă mare și ei au mâncat și au băut. După aceea le-a dat drumul și s-au dus la stăpânul lor. Și n-au mai venit taberele siriene în țara lui Israel.

După aceea a adunat Benhadad, regele Siriei, toată oștirea sa și a venit și a împresurat Samaria.

Și a fost în Samaria foamete mare în timpul împresurării lor, încât un cap de asin se vindea cu optzeci de sicli de argint și un sfert de căpățână de ceapă sălbatică se vindea cu cinci sicli de argint.

Și trecând odată regele lui Israel pe zid, o femeie, plângând, i-a zis: "Ajută-mă, domnul meu rege!"

Și regele i-a zis: "De nu te va ajuta Domnul, cu ce te pot ajuta eu? Au doară eu vin de la arie sau de la teascuri?" Apoi i-a zis regele: "Ce ai?" Iar ea a răspuns:

"Iată, femeia aceasta mi-a zis: Dă pe fiul tău să-l mâncăm astăzi, iar pe fiul meu îl vom mânca mâine.

Și așa am fiert noi pe fiul meu și l-am mâncat; și a doua zi am zis către ea: Dă acum pe fiul tău să-l mâncăm. Ea însă a ascuns pe fiul său".

Și auzind regele cuvintele femeii, și-a rupt hainele și apoi a trecut înainte pe zidul cetății, iar poporul a văzut că pe dinăuntru trupul său era îmbrăcat în haină de jale.

Apoi a zis regele: "Să mă pedepsească Dumnezeu cu toată asprimea dacă va rămâne azi capul lui Elisei, fiul lui Safat, pe umeri".

Elisei însă ședea în casa sa și bătrânii ședeau împreună cu el. Și a trimis regele un om al său; dar înainte de a veni cel trimis la el, el a zis către bătrâni: "Știți voi oare că acest fiu de ucigaș a trimis să mi se taie capul? Băgați de seamă; când va veni trimisul lui, să încuiați ușa și să-l opriți la ușă. Dar iată și zgomotul pașilor stăpânului său se aude în urma lui!"

Și încă grăind el cu ei, a venit la el trimisul și a zis: "Iată, ce necaz a venit de la Domnul! Ce să mai așteptăm acum de la Domnul?"