Cartea a patra a Regilor

Capitolul 3

Ioram, fiul lui Ahab, se făcuse rege peste Israel în Samaria, în anul al optsprezecelea al lui Iosafat, regele Iudei, și a domnit doisprezece ani.

Acesta a făcut lucruri netrebnice în ochii Domnului, dar nu așa cum făcuse tatăl său și mama sa, căci el a depărtat stâlpii cu pisanii făcuți în cinstea lui Baal, pe care-î făcuse tatăl său.

Dar de păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nabat, care a dus pe Israel în rătăcire, s-a ținut și el și nu s-a lăsat de ele.

Meșa, regele Moabului, era bogat în vite și trimitea regelui lui Israel câte o sută de mii de miei și câte o sută de mii de berbeci netunși.

Dar când a murit Ahab, regele Moabului s-a răzvrătit împotriva regelui lui Israel.

În vremea aceea a ieșit regele Ioram din Samaria și a numărat tot Israelul;

Iar după aceea s-a dus la Iosafat, regele Iudei, să-i zică: "Regele Moabului s-a răzvrătit asupra mea. Vrei să mergi cu mine la război împotriva Moabului?" Iar acesta a zis: "Merg. Cum ești tu, așa sunt și eu; cum este poporul tău, așa este și al meu și cum sunt caii tăi, așa sunt și ai mei!"

Apoi a zis: "Pe ce drum să mergem?" Iar el a răspuns: "Pe calea pustiului Edomului".

Și a plecat regele lui Israel și regele Iudei și regele Edomului și au înconjurat cale de șapte zile; dar nu era apă pentru oștire și pentru vitele ce veneau în urmă.

Atunci a zis regele lui Israel: "Ah, iată a chemat Domnul pe acești trei regi ca să-i dea în mâinile lui Moab".

Iar Iosafat a zis: "Nu este oare pe aici vreun prooroc al Domnului, ca să întrebăm pe Domnul prin el?" Și auzind, unul din slujitorii regelui lui Israel a zis: "Este aici Elisei, fiul lui Safat, care turna apă pe mâini lui Ilie".

A zis Iosafat: "El are cuvântul Domnului". Și s-au dus la el regele lui Israel și regele Iudei și regele Edomului.

Atunci a zis Elisei către regele lui Israel: "Ce poate fi între mine și tine? Du-te la proorocii tatălui tău și la proorocii mamei tale!" Iar regele lui Israel a zis către el: "Ba nu, căci Domnul a chemat aici pe acești trei regi ca să-i dea în mâinile lui Moab".

Iar Elisei a zis: "Pe cât este de adevărat că Domnul Savaot, Căruia slujesc, este viu, tot așa este de adevărat că de nu aș cinsti pe Iosafat, regele Iudei, nici nu m-aș uita la tine și nici nu te-aș vedea!

Acum însă chemați-mi un cântăreț!" și dacă a început acesta a cânta, s-a atins mâna Domnului de Elisei

Și acesta a zis: "Așa grăiește Domnul: Faceți în valea aceasta șanțuri.

Căci așa zice Domnul: Nu veți vedea vânt, nici ploaie nu veți vedea, dar valea aceasta se va umplea de apă, din care veți bea și voi și vitele voastre cele mici și cele mari.

Însă acesta este puțin lucru în ochii Domnului. El și pe Moab îl va da în mâinile voastre;

Și veți bate toate cetățile cele întărite și toate cetățile însemnate, toți copacii cei mai buni îi veți tăia și toate izvoarele de apă le veți astupa și toate ogoarele cele mai bune le veți strica cu pietre".

Dimineața însă, când se înălța darul de pâine, deodată s-a revărsat apă pe drumul dinspre Edom și s-a umplut pământul de apă.

Și când au auzit Moabiții că vin regii să se bată cu ei, s-au adunat toți care erau în stare să poarte arme, ba și cei mai bătrâni și au stat da hotar.

Iar dimineața s-au sculat de noapte și, când a strălucit soarele deasupra apei, Moabiților li s-a părut din depărtare că apa aceea este roșie ca sângele.

Și au zis: "Acela este sânge. Regii aceia s-au luptat între ei rănindu-se unul pe altul. Acum la pradă, Moabe!"

Și au venit ei spre tabăra israelită. Și s-au sculat Israeliții și au început a bate pe Moabiți și aceștia au fugit de ai, iar ei i-au urmărit mereu și au bătut pe Moabiți.

Cetățile lor le-au dărâmat și în toate ogoarele cele mai bune au aruncat fiecare cu pietre și le-au umplut cu pietre; toate izvoarele de apă le-au astupat și toți copacii cei mai buni i-au tăiat; apoi prăștiașii au înconjurat Chir-Hareșetul și l-au luat și n-au lăsat decât numai pietrele.

Atunci, văzând regele Moabului că este biruit în război, a luat cu sine șapte sute de oameni, deprinși la mânuirea sabiei, ca să pătrundă la regele Edomului, dar n-a putut.

Deci a luat pe fiul său cel întâi născut, care trebuia să domnească în locul lui, și l-a adus ardere de tot pe zid. Aceasta a pricinuit o mare mânie asupra Israeliților și s-au dus de la el, întorcându-se în țara lor.