Cartea lui Iov
Capitolul 12
Atunci Iov a răspuns și a zis:
"Cu adevărat numai voi sunteți înțelepți și înțelepciunea va muri o dată cu voi.
Dar și eu am minte ca voi și nu sunt mai prejos decât voi și cine nu cunoaște lucrurile pe care mi le-ați spus?
Eu am ajuns pricină de batjocură pentru prietenul meu, eu care chem pe Dumnezeu și căruia El răspunde: cel drept, cel fără vină e pricină de râs.
Să disprețuim nenorocirea (gândesc cei fericiți); încă o lovitură celor ce se poticnesc.
Foarte liniștite stau și sunt corturile jefuitorilor și cei ce mânie pe Dumnezeu sunt plini de încredere, ca unii care au făcut din pumnul lor un dumnezeu.
Dar ia întreabă dobitoacele și te vor învăța, și păsările cerului, și te vor lămuri;
Sau vorbește cu pământul, și-ți va da învățătură și peștii mării îți vor istorisi cu de-amănuntul.
Cine nu cunoaște din toate acestea că mâna Domnului a făcut aceste lucruri?
În mâna Lui El ține viața a tot ce trăiește și suflarea întregii omeniri.
Urechea nu deosebește ea cuvintele tot așa, precum cerul gurii deosebește mâncarea?
Oare nu la bătrâni sălășluiește înțelepciunea și priceperea nu merge mână în mână cu vârsta înaintată?
La Dumnezeu se află înțelepciunea și puterea; sfatul și pătrunderea sunt ale Lui.
Ceea ce dărâmă El, nimeni nu mai zidește la loc și pe cine-l închide, nimeni nu poate să-l mai deschidă.
Dacă oprește apele pe loc, ele scad și pier; dacă le dă drumul, ele răstoarnă lumea;
Tăria și înțelepciunea sunt la El. El este stăpân și peste rătăcit și peste cel ce-l face să rătăcească.
El gonește pe sfetnici în picioarele goale și pe judecători îi aruncă pradă nebuniei.
El destramă puterea împăraților și pune cingătoare de frânghie în jurul coapselor lor.
El gonește pe preoți în picioarele goale și dă peste cap pe cei puternici.
El taie vorba celor meșteri la cuvânt și ia mintea celor bătrâni.
El face de ocară pe cei mari și slăbește încingătoarea celor voinici.
El scoate din întuneric lucrurile ascunse și aduce la lumină ceea ce era acoperit de umbră.
El sporește neamurile și apoi le pierde, El le lasă să se întindă și apoi le strâmtorează.
El scoate din minți pe căpeteniile popoarelor și îi lasă să rătăcească în singurătăți fără cărări.
Acolo ei orbecăiesc în întuneric, fără nici o lumină, căci Dumnezeu îi lasă să se împleticească aidoma celui ce s-a îmbătat.