Cartea lui Iov

Capitolul 21

Atunci Iov a vorbit încă o dată și a zis:

"Ascultați cu luare-aminte cuvântul meu și aici să se oprească mângâierile voastre.

Îngăduiți-mi să vorbesc și eu, și după ce voi vorbi, atunci poți să-ți bați joc.

Oare plângerea mea se înalță împotriva unui om? Și atunci răbdarea mea cum n-o să fie pe sfârșite?

Uitați-vă la mine și mirați-vă foarte și puneți mâna la gură.

Căci, când mă gândesc, mă apucă groaza și toată carnea de pe mine tremură.

Pentru ce ticăloșii au viață, ajung la adânci bătrânețe și sporesc în putere?

Urmașii lor se ridică voinici în fața lor și odraslele lor dăinuiesc sub ochii lor.

Casele lor stau nevătămate, fără teamă și varga lui Dumnezeu nu stă deasupra lor.

Taurii sunt plini de vlagă și prăsitori, juncanele lor fată și nu leapădă.

Copiii lor zburdă ca oile și odraslele lor dănțuiesc împrejur.

Ei cântă din tobă și din harfă și se desfată la sunetele flautului.

Își isprăvesc zilele în fericire și coboară cu pace în împărăția morții.

Și tocmai ei ziceau lui Dumnezeu: "În lături de la noi! Nu vrem deloc să cunoaștem căile Tale!

Cine este Cel Atotputernic ca să-I slujim Lui și ce folos vom avea să-I înălțăm rugăciuni?"

N-ai zice, oare, că fericirea lor e în mâna lor? Sfatul celor răi nu este totdeauna departe de Dumnezeu?

De câte ori se stinge candela nelegiuiților și nenorocirea dă năvală peste ei? De câte ori Dumnezeu nimicește cu mânia Sa pe cei răufăcători,

Ca să fie ei ca paiul în bătaia vântului și ca pleava pe care o răsucește vârtejul?

Dumnezeu, vei zice, păstrează pentru copiii lui răsplata fărădelegii lui. Dar să-l pedepsească pe el însuși, ca să se învețe.

Să-și vadă cu ochii nenorocirea și să se adape din mânia Celui Atotputernic!

Fiindcă ce-i mai pasă de casa lui, după moartea lui, când numărul lunilor lui a fost retezat?

Dar nu cumva Îi vom da noi învățătură lui Dumnezeu, Lui care stă și judecă pe cei de sus?

Unul moare, în plinătatea puterii sale, când este înconjurat de fericire și de pace,

Când gălețile îi sunt pline de lapte și oasele pe care le suge, pline cu măduvă.

Altul moare, cu sufletul copleșit de amărăciune, fără să fi gustat vreo fericire.

Și unul și altul se culcă în țărână și viermii îi cotropesc.

Știu prea bine gândurile voastre și socotințele pe care vi le făuriți în privința mea.

Voi ziceți în mintea voastră: Unde este casa asupritorului și unde este cortul în care locuiau nelegiuiții?

N-ați întrebat oare pe cei ce trec pe drum și n-ați recunoscut dreptatea spuselor lor?

Anume cum că în ziua nenorocirii cel rău este cruțat și că în ceasul mâniei el scapă?

Cine îl mustră în față pentru purtarea lui și cine-i întoarce cu aceeași măsură faptele pe care le-a făcut?

Iar când este dus la locul de odihnă, din stâlpul de la căpătâi el parcă stă de strajă.

Bulgării pământului îi sunt ușori; în convoi pe urma lui înaintează toată lumea, și înaintea lui o mulțime nenumărată.

Atunci ce sunt deșartele mângâieri pe care mi le dați? Din toate cuvintele voastre nu rămâne decât înșelăciune".