Cartea lui Iov

Capitolul 18

Atunci Bildad din Șuah a început să vorbească și a zis:

"Când vei ajunge odată la capătul unor astfel de vorbe? Vino-ți în fire și apoi vom vorbi.

Pentru ce suntem socotiți ca niște dobitoace? De ce să trecem în ochii tăi drept vite cornute?

Nu cumva pentru tine care te sfâșii în mânia ta, o să ajungă pământul să se pustiiască și stâncile să se mute din locul lor?

Firește, lumina nelegiuitului se stinge și flacăra focului lui nu mai strălucește.

Lumina se întunecă în cortul lui și candela de deasupra lui se isprăvește.

Pașii lui, altădată vânjoși, se îngustează și propriul lui sfat acum îl poticnește.

El dă cu picioarele în laț și se plimbă în rețeaua de sfori.

Capcana l-a prins de călcâi și lațul s-a încolăcit pe el.

Cursa care trebuia să-l prindă este ascunsă în pământ și prinzătoarea stă în poteca lui;

Spaimele dau peste el din toate părțile și se țin de el pas cu pas.

Lângă bunătățile lui el moare de foame și nenorocirea lui stă gata lângă el.

Boala mușcă din trupul lui. Primul născut al morții roade mădularele lui.

Din cortul unde stătea la adăpost este scos afară și târât înaintea groaznicului împărat.

Nimeni din ai lui nu mai sălășluiește în cortul lui, care nu mai este al lui. Pe locuința lui plouă cu pucioasă.

Rădăcinile lui se usucă în pământ, iar ramurile lui se veștejesc în aer.

Pomenirea lui se șterge de pe pământ și în toată lumea numele i-a pierit.

De la lumină i-au dat brânci în întuneric și de pretutindeni e scos afară.

Nu lasă nici urmași, nici sămânță în poporul său și nimeni nu mai trăiește după el prin locurile prin care a locuit.

Cei din apus s-au mirat foarte de soarta lui și cei din răsărit au simțit fiori în ei.

Aceasta rămâne din sălașurile celui nelegiuit și iată locul celui ce n-a cunoscut pe Dumnezeu".