Cartea lui Iov

Capitolul 9

Atunci Iov a răspuns și a zis:

"Știu bine că așa este; căci cum ar putea un om să fie drept înaintea lui Dumnezeu?

Dacă ar fi să se certe cu El, din o mie de lucruri n-ar putea să-I răspundă nici la unul singur.

A Lui este înțelepciunea și atotputernicia; cine ar putea să-I stea împotrivă și să rămână teafăr?

El mișcă munții din loc fără ca ei să prindă de veste că El i-a răsturnat în mânia Lui.

El zguduie pământul din temelia lui, așa încât stâlpii lui se clatină.

El poruncește soarelui și soarele nu se mai ridică. El pune pecetea Lui asupra stelelor.

El singur este Cel ce întinde cerurile și umblă pe valurile mării.

El a zidit Carul mare, Ralița, Pleiadele și cămările stelelor de miazăzi.

El a făcut lucruri mari și nepătrunse și minuni fără de număr.

Iată, dacă trece pe lângă mine, eu nu-L văd, și dacă se strecoară, eu nu-I prind de veste.

Dacă ia și ridică, cine va putea să-L oprească și cine-I va zice: Ce ai făcut?

Dumnezeu nu-și înfrânează mânia Sa și sub El se încovoaie toți slujitorii mândriei.

Și eu atunci cum o să-I răspund și ce cuvinte o să aleg?

Chiar dacă aș avea dreptate, nu-I voi răspunde, ci mă voi ruga judecătorului.

Chiar dacă m-ar asculta, când Îl chem, tot n-aș putea să cred că ascultă glasul meu,

Căci El mă sfărâmă ca sub furtună și înmulțește fără cuvânt rănile mele.

El nu-mi dă răgaz să răsuflu și mă adapă cu amărăciune.

Dacă este vorba de putere, El este Cel puternic. Dacă este vorba de judecată, cine mă va apăra?

Oricâtă dreptate aș avea, gura mea mă va osândi și dacă sunt fără prihană ea mă scoate vinovat.

Sunt oare desăvârșit? Eu singur nu mă cunosc pe mine și viața mea o disprețuiesc.

Pentru aceea am zis: Tot una este! El nimicește pe cel desăvârșit și pe cel viclean.

Dacă o nenorocire aduce moartea deodată, ce-I pasă Lui de deznădejdea celor fără de vină?

Dacă o țară a încăput pe mâna unui om viclean, El acoperă fața judecătorilor Săi. Și dacă nu El, cine atunci?

Zilele mele sunt mai grabnice decât un aducător de vești și au fugit fără să vadă fericirea.

S-au strecurat ca niște bărci de papură, ca un vultur care se năpustește asupra prăzii sale.

Dacă zic: Vreau să-mi uit suferința, să-mi schimb înfățișarea și să fiu voios,

Sunt năpădit de teama chinurilor mele, știind bine că Tu nu mă vei scoate nevinovat.

Dacă sunt vinovat, de ce să mă mai trudesc zadarnic?

Dacă m-aș spăla cu zăpadă și mi-aș curăți mâinile cu leșie,

Atunci Tu tot m-ai cufunda în noroi, încât și veșmintele mele s-ar scârbi de mine.

Căci Dumnezeu nu este un om ca mine, ca să stau cu El de vorbă și ca să mergem împreună la judecată.

Între noi nu se află un al treilea care să-și pună mâna peste noi amândoi

Și care să depărteze varga Sa de deasupra capului meu, așa încât groaza Lui să nu mă mai tulbure;

Atunci aș vorbi și nu m-aș mai teme de El. Dar nu este așa și eu sunt singur cu mine însumi.