Cartea lui Iov

Capitolul 23

Dar Iov iarăși a vorbit și a zis:

"Și de data aceasta plângerea mea este luată tot ca răzvrătire și totuși mâna mea de-abia înăbușe suspinele mele.

O, dacă aș ști unde să-L găsesc! Dacă aș putea să ajung la palatul Lui!

Atunci aș dezvălui înaintea Lui pricina mea și aș umple gura mea cu învinuiri.

Aș ști atunci cuvintele cu care mi-ar răspunde și aș înțelege rostul spuselor Lui.

Și-ar dezlănțui El oare toată puterea în cearta Lui cu mine? Nu, El ar sta și m-ar asculta.

El ar lua aminte la omul drept care vorbește în fala Lui și astfel aș fi iertat pe vecie de Judecătorul meu.

Căci iată, dacă o iau spre răsărit, El nu este acolo; dacă o iau spre apus, nu-L zăresc!

L-am căutat spre miazănoapte și n-am dat de El, m-am întors către miazăzi și nici aici nu L-am văzut!

Dar El cunoaște și umbletul meu și starea mea pe loc și dacă ar fi să mă treacă prin cuptor de foc, voi ieși din cuptor curat ca aurul.

M-am ținut cu pasul meu după pasul Lui, am păzit calea Lui și nu m-am abătut din ea.

De la porunca buzelor Sale nu m-am depărtat, la sânul meu am ținut ascunse cuvintele gurii Sale.

Dar hotărârea Lui este luată și cine-L va împiedica? Căci ceea ce sufletul Său a poftit, aceea va și face.

Fiindcă El aduce la îndeplinire hotărârea Sa și alte foarte multe lucruri la fel, care sunt în gândul Său.

Iată pentru ce sunt înspăimântat în fața Lui. Mă gândesc și mi-e teamă de El.

Dumnezeu a slăbit inima mea și Cel Atotputernic m-a îngrozit.

Și n-am tăcut din pricina întunericului și din pricina nopții care a învăluit fața mea.