Cartea lui Iov
Capitolul 28
Argintul are zăcămintele lui de obârșie și aurul are locul lui de unde-l scoți și-l lămurești.
Din pământ scoatem fierul și din stânca topită scoatem arama.
Omul a pus hotare întunericului și cercetează până în cele mai depărtate adâncuri, sfredelind piatra ascunsă în umbră și în beznă.
Un popor străin a săpat cărări pe sub pământ, uitate de piciorul celor de deasupra și departe de oameni; scormonitorii se spânzură pe funii și se clatină încoace și în colo.
Și deasupra este pământul din care iese pâinea, dar pe dedesubt este răvășit ca de foc.
Aici pietrele lui sunt de safir, dincoace sunt puzderii de aur,
Cărări pe care nu le-a cunoscut pasărea de pradă și pe care ochiul vulturului nu și le-a însemnat.
Fiarele sălbatice nu le-au călcat niciodată, niciodată leul nu s-a strecurat pe aici.
Dar omul a ajuns cu mâna lui la aceste stânci de cremene și munții i-a răsturnat din temelie.
El a săpat șanțuri în stânci și nimic de preț nu scapă privirii lui.
El a răscolit izvoarele apelor și tot ce era în adâncime a scos afară la lumină.
Dar înțelepciunea de unde izvorăște ea și care este locul de obârșie al priceperii?
Pământeanul nu cunoaște calea către ea, căci ea nu se găsește pe meleagurile celor vii.
Adâncul a grăit: Ea nu se află în sânul meu! Și marea a spus la fel: Ea nu este la mine!
Mintea cea înaltă nu poate fi schimbată cu bulgări de aur și argintul nu-l cântărești ca s-o plătești.
Ea nu poate să fie prețuită nici cu aurul Ofirului, nici cu prețioasa cornalină, nici cu pietre de safir!
Cu ea alături nu pot să stea nici aurul, nici cristalul și cu un vas din aurul cel mai curat nu se poate schimba ea.
Despre mărgean și despre diamant, nici să mai pomenim, iar agonisirea înțelepciunii întrece cu mult pe aceea a mărgăritarelor.
Topazele Etiopiei nu stau în cumpănă cu ea și cu aurul cel mai curat nu vei plăti-o niciodată!
Și această înțelepciune de unde vine ea și care este sălașul priceperii?
Ea a fost ascunsă de ochii oricărei făpturi vii; ea a fost tăinuită și de pasărea cerului.
Adâncul și moartea au zis: Noi am auzit vorbindu-se de ea.
Dumnezeu îi cunoaște drumul și numai El este Cel ce știe locuința ei.
Când El privea până la marginile pământului și îmbrățișa cu ochii tot ce se află sub ceruri,
Ca să dea vântului cumpănă și să chibzuiască legea apelor,
Când El statornicea ploilor un făgaș și o cale bubuitului tunetului,
Atunci El a văzut înțelepciunea și a cântărit-o, atunci a pus-o în lumină și i-a măsurat adâncimea.
După aceea Dumnezeu a zis omului: Iată, frica de Dumnezeu, aceasta este înțelepciunea, iar în depărtarea de cel rău stă priceperea".